Zambesc de fiecare data cand imi amintesc de joia de dinaintea nuntii celor doi, cand intr-un final am reusit sa ne intalnim pentru a discuta putin despre programul zilei de sambata. Zambesc fiindca imi aduc aminte de foile pe care le-a scos Zoli, foi pe care era notat cu ora si minut tot programul pentru sambata, inclusiv timpul pentru sedinta foto. Si dupa ce am discutat 10 minute…s-a dat tot programul peste cap! :)

Isi doreau foarte mult o sedinta foto intr-o locatie propusa tot de ei, in afara orasului, si dupa ce ne-am dat seama ca estimarile lor cu privire la timpul disponibil sant gresite, Zoli a inceput sa dea telefoane! Si astfel, Claudia a trebuit sa se trezeasca mai repede, coafeza la fel, machiajul reprogramat. Nu pot decat sa apreciez eforturile facute, mai ales ca fiind perioada de varf in ceea ce priveste nuntile, de multe ori este imposibil sa faci reprogramari cu doua zile inainte avand in vedere numarul de mirese care iau cu asalt saloanele de coafura si machiaj.

Claudia a fost prima mireasa care m-a “prevenit” din start ca nu o intereseaza daca rochia se murdareste sau se strica in timpul sedintei foto. Si desi am incercat sa avem grija de rochie, pantofii au cam avut de suferit :). Sant sigur insa ca-si vor aminti de fiecare data cu zambetul pe buze de lanul de floarea soarelui, sau de “jungla” prin care am trecut ca sa ajungem linga padure pentru cateva fotografii.

Cat despre rochia de mireasa,sa nu credeti ca a apucat sfarsitul nuntii fara stricaciuni: punctul culminant a fost momentul in care neputand sa ajunga la jartiera (cel putin asta a fost scuza oficiala), Zoli a scos foarfeca si a inceput sa-si faca loc…(Si acum, ca tot am deconspirat actiunea, va rog sa incercati macar sa mimati surprinderea in momentul in care vedeti fotografiile, ca sa nu-si dea seama mirii ca v-am prevenit!:)