Lasand la o parte situatiile (extrem de rare) in care doi iubiti fug  si se casatoresc pe ascuns, ziua nuntii ar insemna mai nimic pentru miri daca nu ar avea alaturi de ei prietenii si familia. In mod sigur, majoritatea eforturilor depuse pentru organizarea unei nunti sant facute pentru ca invitatii sa se simta cat mai bine, si IMPREUNA sa petreaca un timp cat mai placut. Credeti ca o mireasa ar mai cheltui energie, timp si bani pentru a gasi rochia de mireasa “perfecta”, daca nu ar fi si alti ochi sa o vada? La fel cu decorul, muzica, meniu, si multe multe altele. Fara cei dragi aproape, nunta nu ar mai fi nunta, iar fericirea celor doi nu ar fi deplina.

A fost una dintre cele mai asteptate nunti din 2011, si asta nu fara motiv! Raluca si Romeo au facut tot ce le-a stat in putinta pentru ca invitatii lor sa nu mai vrea sa plece acasa la finalul evenimentului, si au reusit! Nu a lipsit mult ca nunta de zi sa se transforme intr-o nunta de zi si noapte! :) Un cort splendid, muzica live de cea mai buna calitate si pentru toate gusturile, mancare de nota 10. Si cel mai important: doi miri superbi, care au insufletit petrecerea fara repaus. Si cu asa miri frumosi, nu avem decat regrete ca nu prea am avut timp pentru sedinta foto. Insa avem multe alte fotografii care ne plac, si speram ca povestea in imagini sa va placa si voua!

Stiu ca am am ramas in urma tare de tot cu update-urile pe blog, insa promit ca incep sa recuperez. Am avut un final de sezon mult prea aglomerat, iar prioritatea maxima a fost ca toti mirii nostrii sa primeasca fotografiile pana la finalul anului, astfel ca actualizarile blogului au ramas putin pe plan secundar. Am ajuns insa (aproape) la final si cu editarile, asa ca in perioada urmatoare veti gasi fotografii noi pe site muuuuuult mai des. S-au adunat o multime de fotografii de nunta (si nu numai) pe care de-abia astept sa vi le arat.Asadar, sa incepem cu….(drum rolls)… George si Bianca!

Dupa cum v-am prevenit inca de ieri, azi avem fotografii noi cu Darius si Cami, de data asta de la sedinta foto de dupa nunta. Chiar daca suna a repetitie, ne-am distrat pe cinste. Daca nu se vede din fotografii, avem martori! :).  E drept ca pe Darius l-am pornit mai greu, dar am avut si ajutoare.   Si fiindca tot veni vorba de ajutoare, meritul pentru fotografiile de mai jos nu ne apartine in totalitate. Ajutorul oferit de catre Vio si Ema a contat enorm pentru ca mare parte din fotografii sa arate asa cum le vedeti. Cu toate ca sunt convins ca nu asta a fost motivul pentru care Cami si Darius i-au ales pe Vio si Ema de nasi, dati-mi voie sa va spun ca au ales bine! Cu siguranta am sa-i recomand pe viitor si altor viitori miri in cautare de… nasi :). Mai mult ca sigur se vor bucura! :))

Desi nu credeam ca o sa se mai intample prea repede treaba asta,  avem din nou pe blog o nunta cu doua mirese :). Daca Radu a avut motive intemeiate sa stea pe ganduri pe care Cami o place mai mult, lui Darius i-a fost mult mai usor :)

Si daca ar fi sa mentionez cateva elemente “mai altfel” decat la alte nunti, nu pot sa nu remarc implicarea totala pe care a avut-o Cami in ceea ce priveste detaliile. Incepand de la decorarea pantofilor de mireasa  pana la decorul tortului, toate au purtat mai mult sau mai putin amprenta lasata de Cami. Cat despre rochia de mireasa, v-am spus ca a fost mare MARE si grea? Asta a fost si unul dintre motivele pentru care Darius si Cami au ales o alta zi pentru sedinta foto. Asa ca va trebui sa reveniti si maine cu o vizita pe blog. Bineinteles ca o sa va placa! :)

Din pacate, foarte rar am ocazia sa fiu de fata in momentul in care mirii vad pentru prima data fotografiile de la nunta. E momentul cel mai potrivit pentru a vedea “pe viu” reactia lor. Acum, drept e ca unii sint mai rezervati in manifestari, lucru absolut normal. Altii insa nu se opresc din “WOW”. Iar altii, cum ar fi Ligia, uita de tot ce e in jur, si printre zambete, plang. E nota maxima pe care consider ca o poate primi un fotograf de nunta pentru munca depusa. Indiferent cat a costat pachetul de fotografie, cea mai mare recompensa e sa stii ca ai oferit mirilor ceva care pentru ei depaseste orice valoare.

Daca ai intr-o propozitie “Cami si Andy”, si mai vrei sa folosesti si cuvantul “frumosi”, e greseala gramaticala. Mai precis, pleonasm :). Pe langa asta, stiam inca de la primele discutii ca-si vor da tot interesul in ceea ce priveste fotografiile, asa ca ce altceva mi-as mai fi putut dori?

Fara prea multa introducere, ca sa schimbam putin “aerul” aici pe blog, ii dau cuvantul lui Cami:

Prima senzatie a fost ca Adina zambeste asa de mult din politete. N-a trecut mult timp insa sa-mi dau seama ca totul e cat se poate de natural, si ca nimic nu i-ar fi schimbat starea de buna-dispozitie. Iar cand erau unul in prezenta celuilalt, aveai impresia ca timpul s-a oprit in loc, si singurul lucru care mai conteaza sant doar ei. Le dorim sa ramana asa de veseli, calmi, iubitori, si atenti unul cu celalalt ca si in ziua nuntii!

Daca incep sa va spun ca iarasi ne-am distrat la o sesiune foto cu (mici) peripetii, o sa spuneti ca deja va plictisesc, sau ca nu-mi iau munca in serios. Dar reteta e destul de simpla: se ia un fotograf plus asistent, se condimenteaza bine cu genti, camere, blitzuri, stative, si se lasa la marinat minim 15 de minute, la soare. Cu cat e mai fierbinte soarele cu atat mai bine. Se mai adauga apoi doi tineri pe post de subiect principal. Se orneaza totul cu cativa prieteni cat mai buni, pentru a face galerie, apoi se amesteca toata compozitia si se da cu barca pe  foc lac. Iar daca bucataria unde se intampla asta e undeva intr-o alta tara (a se citi Austria de data asta), gustul e garantat bun!

Si chiar daca am naufragiat la final ca si Titanicul, nici unul dintre participanti nu a fost ranit, udat, in pericol de a se ineca sau de a-l intepa vreo albina. Dar e drept ca nici nu ne-a cantat nimeni la vioara. Iar Gabs a trecut cu brio proba suprema, chiar in prezenta Adinei, in timp ce doar cu doua (2!) vasle a remorcat si vaporul defect pana la mal (de fapt a fost o barca, dar cred ca la Gabs precis ca o sa-i placa mai mult varianta cu vapor).

Cateva fotografii de la sesiunea foto de dupa nunta, cu Alina si Cristi. Am inceput pe vreme buna, dar apoi am avut parte si de putina ploaie si frig, suficient cat sa alunge in casa toate celelalte mirese care faceau sedinte foto. Asa ca am ramas numai noi pe strada. Si bineinteles, Cristi si Alina, care au rezistat eroic :).  Despre vant, se vede cateva cadre mai jos cum s-a jucat cu rochia Alinei, insa nu ma plang de asta. N-ar fi rau sa pot comanda la fiecare sedinta foto macar cate o portie mica. La cat vant am avut parte, mi-ar ajunge tocmai bine pentru vreo doua sezoane. Stati insa linistiti: Cristi a tinut-o bine de tot pe Alina (lucru absolut normal, erau casatoriti de-abia de o zi!), asa ca episodul cu “mireasa zburatoare” va urma intr-o editie viitoare. :)

Cateodata esti pus in situatia sa faci lucruri pe care nu prea le crezi posibile. Nu vreau sa detaliez motivele pentru care i-am refuzat categoric, chiar de mai multe ori.  Vreau doar sa subliniez insistenta, si credinta lor ca pana la urma vor avea ce-si doresc. Ne-am intalnit si la celelalte nunti pe care deja le avusem in Austria, de la inceputul anului, ne-au mai sunat, si am cazut cu toti de acord, de fiecare data, ca nu putem sa ajungem la nunta lor :). Iar in momentul in care am vazut pe telefon ca suna iarasi Cristi, a patra sau a cincea oara, am stiut ca voi spune DA chiar inainte de a raspunde apelului. Deja nu mai conta CUM?, sau DACA?, ci doar calculam micile sacrificii pe care trebuiau sa le faca atat ei, cat si noi.

Si cel mai important lucru: noua sigur nu ne pare rau, si sant convins ca nici lor! Cum imi place sa spun, ramane in urma o poveste buna de spus…la nepoti :)). Un mare Multumesc! lui Cornel S pentru ajutor! A avut cel mai important rol pentru ca totul sa iasa bine. Cat despre poze, maine va invit sa dati un refresh in browser, pentru sesiunea foto de dupa nunta. Promit ca o sa va placa!

Din nou in Cluj. Cu un mire care aduce putin a Jason Statham, iar mireasa un mix intre Katherine Heigl si Kate Hudson, nu puteai sa nu simti putin aer de Hollywood. Iar senzatia a fost intarita si de ceilalti participanti la eveniment, care au fost tratati cu cele mai bune delicatese si specialitati culinare, si muzicale :). Daca va intrebati de ce sunt la inceput atatea poze numai cu mireasa, e datorita faptului ca Moren a intarziat putin (oare din cauza ca n-o fi venit cu A8-ul w12?), iar Oana a beneficiat de cateva fotografii in plus. Asa ca la sesiunea foto ce va urma, o sa avem grija sa recupereze si Moren :).

O nunta la superlativ, cu o petrecere de pomina! Lucruri absolut normale de altfel la toate nuntile din Cluj la care am participat! :)

A fost a doua nunta din 2011 unde am avut pe alocuri o senzatie de-a dreptul ciudata. Nu m-a deranjat nici stomacul, si nici dureri de cap n-am avut. Fenomenul se numeste deja-vu, si se intampla printre altele si atunci cand mirii sunt din aceasi generatie cu tine, au fost la acelasi liceu cu tine, si au printre invitati, lucru normal, multi prieteni de pe vremea liceului :).

E aceeasi poveste, aceeasi de fiecare data! Si totusi, atat de diferita! Pregatiri, emotii, vine mirele, intrare in biserica, slujba, petrecere, se taie tortul, si la final puteti sa felicitati mirii! Insa tocmai diferentele fac povestea  de fiecare data atat de captivanta, cel putin pentru mine! Cred ca daca ar fi acelasi cadru, aceleasi lucruri de fotografiat, probabil m-as fi apucat deja de tricotat pulovere. De lana, cu multe culori combinate, si cu modele cat mai diferite. De aceasta data, au fost multe detalii simple, dar cu efect maxim, si a mai fost si nunta cu doua mirese.Dar nu-mi cereti mie lamuriri. Eventual il intrebati pe Radu. :)

Cat despre Cami si Radu (si Carmela,v-am spus deja c-au fost doua mirese), au fost asa de…”easy going”, relaxati, incat  ca ne pare rau ca nu mai fac o nunta, sa mai avem ocazia sa-i fotografiem odata. Si chiar daca, din putin prea multa relaxare:), joi seara am aflat ca sedinta foto a fost scoasa din program, am reusit pana la urma sa furam vreo 30 de minute si pentru asta, lucru de care nu-mi pare rau nici mie, si cred ca nici lor! :)

Cat despre site-ul cu tricotaje, promit sa va anunt la momentul potrivit. Deocamdata, inca imi face placere treaba asta cu fotografia.

Sorin si Ana au fost foarte hotarati de la bun inceput. La un moment dat detineau in agenda mea recordul pentru “cea mai devreme rezervata nunta”. (Intre timp, recordul a fost batut de o pereche care a facut rezervarea cu un an si zece luni inainte, insa mai avem vreo doi ani pana sa vedem fotografiile pe blog).

Si fiindca au fost asa de hotarati, nu putem vorbi decat despre o nunta la superlativ, cu extrem de multe si variate puncte de atractie, incepand de la muzica clasica pana la populara autentica. Iar ultimele fotografii spun totul: la final invitatii mai mult au plutit decat au fost cu picioarele pe pamant! :)